(Alexandru Cristian Surcel) PSD şi simţul ridicolului

Protest „NU Legii Gratierii Si Amnistiei” (Bucuresti, Piata Victoriei, 5 Februarie 2017, peste 300.000 de stele pe cerul si in sufletul Romaniei) - foto: Dan Mihai Balanescu

Protest „NU Legii Gratierii Si Amnistiei” (Bucuresti, Piata Victoriei, 5 Februarie 2017, peste 300.000 de stele pe cerul si in sufletul Romaniei)

foto: Dan Mihai Balanescu
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

6 februarie 2017

Aşa cum am anunţat în articolul publicat pe la începutul week-endului tocmai încheiat, manifestaţiile de ieri au bătut toate recordurile de participare. Dar nici ziua de sâmbătă, 4 februarie 2017, nu a fost una lipsită de interes. Protestatarii din Piaţa Victoriei au plecat în marş pe Lascăr Catargiu, prin Piaţa Romană, pe Magheru, Nicolae Bălcescu, Piaţa Universităţii, pe bulevardul I.C. Brătianu, Piaţa Unirii, apoi la Palatul Parlamentului în jurul căruia au făcut un lanţ uman, pentru a doua oară în istorie. Prima dată, un astfel de lanţ a fost format tot într-o zi de sâmbătă, 21 septembrie 2013, în timpul „toamnei româneşti”, adică al amplelor proteste dedicate opririi proiectului minier de la Roşia Montană şi a celor de extragere a gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice de mare volum. Mulţi dintre participanţii din primul lanţ, au fost verigi şi în cel de-al doilea.

Duminică, 5 februarie 2017, au fost însă prezenţi în stradă pentru a opri garantarea legală a corupţiei de către guvernarea PSD+ALDE şi graţierea corupţilor şi a criminalilor comunişti încă în viaţă, aproximativ şase sute de mii de oameni în toată ţara, din care trei sute de mii în Piaţa Victoriei din Bucureşti. Cu aceste cifre, mişcarea de protest încă în curs a atins proporţiile unui eveniment de falie istorică cum a fost revoluţia din decembrie 1989. Şi, deşi mai este până la Paşti, participanţii la proteste au dat lumină întregii societăţi, în acel moment când toate telefoanele mobile au fost aprinse la unison. Şi, în timp ce adunări de solidaritate se ţineau şi la Chişinău şi Sofia, guvernul GrinDragnea, întrunit în şedinţă extraordinară, adopta o Ordonanţă de Urgenţă care să abroge Ordonanţa de Urgenţă nr. 13/2017, dar într-o manieră care să mai dea o şansă restauraţiei penale prin adoptarea modificărilor dorite la Codul penal şi Codul de procedură penală de către Parlament.

Pe de altă, parte, după zile întregi în care personaje precum Codrin Ştefănescu, Gabriela Vrânceanu Firea, Lia Olguţa Vasilescu şi, mai ales, Liviu Dragnea însuşi, acest Voldemort de Teleorman care ne-a demonstrat că PSD-ul poate să producă moroi politici şi mai răi decât Victor Ponta sau Adrian Năstase, ne-au tot ameninţat că nu-şi mai pot stăpâni nărăvaşul partid care vrea să iasă la contramanifestaţii (sau să le spunem mineriade? Aşa ar fi logic…), duminică au comis-o. Au reuşit să scoată într-un protest la Palatul Cotroceni maximum o mie cinci sute de oameni, majoritatea bătrâni, speriaţi de teoriile conspiraţiei agitate de Antena 3 şi RTV.

foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Şi atât. Ceea ce mă face să-i răspund pe acelaşi ton doamnei ministru Lia Olguţa Vasilescu, care zicea că: „Eu cred că ar trebui să organizăm şi noi un miting! Noi, „ciuma roşie”, care aplicăm cel mai bun program de guvernare de până acum. Pentru că aici mă despart în opinii de Liviu Dragnea. A venit momentul să vorbim şi noi! Cred că trebuie să ieşim în stradă!” Aşa, doamna Vasilescu, aţi ieşit. O mie cinci sute la momentul de vârf contra şase sute de mii. Nu aţi învăţat nimic din experienţa domnului Victor Ponta, care în 2013 a încercat să contrapună zecilor de mii de protestatari câteva zeci de aşa-zişi mineri RMGC? #ciumaroşie, atât puteţi? Sau chiar v-aţi pierdut orice simţ al ridicolului?

foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Şi că veni vorba, mă siderează în ultimul timp faptul că unii cunoscuţi monarhişti vorbesc cu ample citate din Badea, Ciuvică şi Gâdea. Unul îmi reproşa ieri că de ce am dus steagul regal la protestul din Piaţa Victoriei. I-am atras atenţia că-l voi duce întotdeauna unde se întâmplă partea corectă a istoriei. Iar dacă unii au interes, fiind angajaţi pe la Avocatul Poporului, alţii sunt oameni oneşti (cel cu steagul este chiar unul din cei mai cumsecade oameni pe care îi cunosc). Toţi aceştia par însă să-şi fi pierdut simţul ridicolului, să fi ajuns să creadă că George Soroş şi nu Ion Iliescu este omul care a asmuţit hoardele de mineri asupra golanilor din Piaţa Universităţii şi care l-a fugărit pe Rege pe şoselele patriei, dându-l afară fără menajamente din propria lui ţară, iar acum este păstrat cu încăpăţânare de PSD în funcţia de preşedinte de onoare. Că ţara au furat-o sistematic timp de douăzeci şi şapte de ani „tinerii frumoşi şi liberi” (care în ’90 erau copilaşi de creşă şi de grădiniţă sau nici măcar în proiect) şi că „moarte intelectualilor” din 29 ianuarie 1990 este un principiu corect dacă este aplicat „tehnocraţilor” şi celor cu mastere şi doctorate în străinătate. Şi, evident, că decât să dăm cumva vreun oscior mişcării LGBT, mai bine ne lăsăm o naţiune întreagă să fim sodomizaţi încă douăzeci şi şapte de ani de urmaşii comuniştilor şi ai securiştilor urcaţi la putere pe bâtele minereşti. Cât despre povestea cu multinaţionalele care-şi plătesc angajaţii ca să participe la proteste, mă întreb unde va fi descoperit de „oamenii de bine” ai PSD xeroxul făcător de dolari care în iunie ’90 se afla în subsol la PNŢCD: la Oracle sau la PriceWaterhouseCooper’s?

Dar nu vreau să închei cu aceşti nefericiţi dezorientaţi. Mă voi adresa din nou, în final, celor care ştiu foarte bine ce fac, acelui grup infracţional organizat din majoritatea parlamentară. Le voi spune că ar trebui să studieze mai aprofundat istoria. În Franţa, 1789 s-a întâmplat pentru că elita politică a refuzat sistematic să renunţe la privilegii şi să iasă din starea sa de aroganţă autosuficientă, a refuzat ceea ce îi cerea restul societăţii. În 1917, în Rusia, istoria s-a repetat. În ambele cazuri, acele elite politice au plătit un preţ groaznic, dar care putea fi evitat dacă ar fi făcut proba realismului (moralitatea, oricum, le lipsea). Doresc doamnele şi domnii din PSD şi ALDE, dar şi complicii lor din aşa-zisa opoziţie de dreapta, să repete istoria la o sută de ani după ultimul episod evocat adineauri?

#Ro-mânia #rezist

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro