Petru I al Rusiei (1672 – 1725)

Petru I al Rusiei (1672 – 1725) - Portrait by Paul Delaroche, 1838

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Cu peste trei veacuri în urmă, în penultima zi a primăverii anului 1672 , a doua soţie a ţarului Aleksei, dădea naştere la Moscova unui băiat care avea să schimbe istoria Rusiei.

Moartea timpurie a tatălui şi apoi a fratelui său, Fiodor, îl aduc pe tronul tarii, din 1682 pînă în 1725. Avea zece ani şi se juca de-a soldaţii prin curtea palatului.

Pînă sa ia pe deplin puterea în 1689, Rusia a fost condusă de sora lui mai mare, Sofia, ajutată de favoritul ei, prinţul Galiţîn. La doar 17 ani la preluarea puterii, dar inteligenţa deosebită, talentul înnăscut de organizator şi instinctul de diplomat, au compensat lipsa lui de experienţă.

I s-a dat numele de Petru I. Inceputul pentru micul tar nu a fost usor, sora lui vitrega reusind in numai o luna sa fie desemnata regenta si convingand Duma sa aprobe coexistenta a doi ţari, Petru si Ivan (fratele vitreg al primului).

Ceremonia de incoronare a avut loc in 25 iunie 1682. Mediul politic intsabil a dus la multe rasturnari de situatii, iar puterea lui Petru a crescut dupa esecul loviturii de stat, din 1689, si moartea lui Ivan.

Ramanand sa conduca de unul singur, acesta a demarat o serie de reforme in plan economic si social. Printre primele măsuri a fost şi aceea de a-i moderniza pe boierii moscoviţi. Aceştia sunt obligaţi să îşi tundă bărbile şi să se îmbrace după stilul european.

A solicitat celor mai buni ingineri si arhitecti sa lucreze in Rusia, astfel incat imperiul a cunoscut o perioada de inflorire.

În anul 1700, ţarul hotărăşte reformarea calendarului, care începea tradiţional în septembrie, şi înlocuieşte scrierea slavonă bisericească cu cea laică. A dat o grea lovitură Bisericii, înlocuind instituţia patriarhiei cu Sfîntul Sinod, subordonat ţarului.

Pune în locul vechii Dume a boierilor un Consiliu de miniştri restrîns, căruia îi adaugă o Cameră de justiţie şi înfiinţează un Senat care are autoritate legislativă, judecătorească şi executivă. Senatul se supune ţarului. Înlesneşte oamenilor din popor pătrunderea în rândurile nobilimii.

Prin ucazul din 16 ianuarie 1724, un soldat, chiar dacă nu este de neam, poate ajunge ofiţer, primind totodată rang de nobil, pe care-l vor moşteni urmaşii săi.

Tot datorită lui, industria rusă cunoaşte un avînt nebănuit. Îi scuteşte de serviciul la stat şi de impozite pe cei ce construiesc fabrici şi pe rudele acestora, le acordă împrumuturi fără dobîndă, precum şi privilegiul de a cumpara, începând din 1721, robi de la moşieri pentru a-i folosi în întreprinderile proprii.

Încurajează creşterea animalelor, introduce rase noi de bovine, înfiinţează cele dintîi herghelii, le arată ţăranilor cum să secere grîul cu secera şi nu cu cosorul.

Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru schimbă statutul familiilor aristocratice, prin care împiedică fărîmiţarea pămîntului; fiul sau fiica cea mai mare vor moşteni tot pămîntul, ceilalţi copii îşi vor împărţi între ei bunurile mobile.

Una dintre marile dorinte ale lui Petru a fost aceea ca Rusia sa aiba acces liber la Marea Baltica, astfel incat in 1700 a declarat razboi Suediei, confruntare care s-a incheiat abia peste 21 de ani cu victoria rusilor.

Începând din anul 1703, hotărăşte construirea oraşului Sankt Petresburg, care va deveni capitala sa din 1712.

Petru cel Mare și planurile orașului Sankt Petersburg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru s-a proclamat imparat in 1721. A incetat din viata patru ani mai tarziu, in 28 ianuarie, dupa 43 de ani de domnie.

Petru I pe patul de moarte. Unii specialiști i-au atribuit acest desen, aflat în prezent la Ermitaj lui Gottfried Danhauer, deși părerea genererală este că el aparține lui Ivan Nikitin – foto – ro.wikipedia.org

La 28 ianuarie (8 februarie s.n), la ora şase dimineaţa, la 53 de ani şi după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare îşi dă sufletul fiind urmat la tron de Ecaterina I care e numită împărăteasă a toate Rusiile.

articol preluat de pe https://cersipamantromanesc.wordpress.com