(Mircea Popescu) Moldoveanul

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)

foto: istoria.md
articol: Mircea Popescu

Mircea Popescu
foto preluat de pe mipopescu.wordpress.com

16 Octombrie 2017

În ultima perioadă, în Basarabia se constată o diferență doctrinară între Rusia și România care se traduce prin atitudini diferite față de realitățile din această zonă.

În primul caz vorbim de atitudinea agresiv-beligerantă a Rusiei care-și are baza în doctrina Kremlinului de a-și asuma dreptul de a interveni, inclusiv militar, acolo unde consideră că populația rusă se află supusă unor politci discriminatorii, sau acolo unde interesele Rusiei o cer. Iar interesele Rusie folosesc pretextul apărării populației ruse, oriunde s-ar afla. Deci și dreptul de intervenție și ocupare, întâi vremelnică, apoi definitivă. Și acest cerc vicios pune bazele spațiului vital rusesc care se transformă apoi în teritoriul statului rus. La fel ca și politica nazistă a lui Hitler care tot pe baza spațiului vital și-a început expansiunea. Și pretextul a fost tot apărarea germanilor de lângă hotarele Germaniei.

Caracterul expansionist al Moscovei este subliniat și prin denumirea capului Bisericii Ortodoxe Ruse de ”Patriarh al Moscovei și al TUTUROR RUSIILOR” care transmite semnalul foarte clar că tot ce conține suflare rusească este o parte a RUSIEI ca drept divin care conferă și dreptul de a interveni oriunde și oricând în sprijinul rușilor.

Politic, pentru Moscova, nu există siberieni, transnistreni, etc, pentru Moscova există doar populație rusă ca subiect permanent de intervenție dacă interesele Rusiei o cer, pentru asigurarea supremației poporului rus față de orice alt popor din spațiul înconjurător.

Prin intervențiile din Ukraina și ocuparea Crimeii, doctrina Rusiei este aplicată în forță și intră în coliziune directă cu legile comunității internaționale stabilite după al doilea război mondial și impuse cu precădere după sfârșitul Războiul Rece, după căderea Zidului Berlinului.

Din punctul de vedere românesc, teritoriul Basarabiei, în care se află o comunitate de ruși de 4.1% (Iulie 2017), este cel mai vulnerabil, la fel ca și Marea Neagră, o altă țintă a extinderii spațiului vital al Rusiei în urma precedentului anexării Sevastopolului. Însăși ocuparea ilegală a unei părți din teritoriul Republicii Moldova de către Moscova, înseamnă o agresiune directă sub pretextul apărării populației ruse din Transnistria. Este o repetare a agresiunii, tot a Moscovei, prin care părți din trupul României au fost luate cu forța, iar populația românească supusă unui genocid fizic și cultural.

Continuarea politicii agresive a Rusiei, ieșirile publice belicoase ale diverșilor demnitari ruși la adresa României, manevrele provocatoare din Marea Neagră, dovedesc că punerea noastră la adăpostul NATO este cu adevărat singura soluție realistă.

Din păcate, nu același lucru se poate spune despre securitatea românilor-basarabeni care se află total lipsiți de protecția comunității internaționale. În pofida pozției guvernului de la Chișinău care cere insistent, inclusiv la ONU, evacuarea trupelor rusești, președintele manevrat de Moscova dorește menținerea armatei de ocupație ruse care constituie un avanpost pentru o viitoare intervenție pe întreg teritoriul dintre Prut și Nistru.

Desigur, soluția pentru protejarea românilor-basarabeni o constituie revenirea Basarabiei la România.

De ce nu se face acest lucru după ani și ani de insistențe din partea unei însemnate părți a populației dintre Prut și Nistru?
Lucrurile sunt cunoscute, pornind de la ambiții politice, interese personale, dar mai ales de la un element aparent neînsemnat dar care constituie o barieră mentală și mai ales politică, în care au căzut pradă, nu numai basarabenii, dar și clasa politică și administrația de la București. Este vorba de definirea pe care și-o asumă românii din Basarabia prin care se delimitează, dar se și dezic de români prin folosirea termenului de ”moldovean”, care se extinde politic spre denumirea de ”popor moldovenesc”.

În acest fel apar, inclusiv pe plan international, și sunt recunoscute ca atare, două popoare diferite, poporul român și poporul moldovenesc.

Grav este că se și încurajează această diferențiere prin extinderea și promovarea organizațiilor ”diasporei moldovenești” diferite de ”diaspora românească”. Iar încurajarea, o fac chiar partidele politice basarabene, unele care se definesc ”partide românești”, chiar unioniste, în căutare de voturi cu orice preț.

De partea cealaltă, însuși demnitarii români, pentru a fi corecți din punct de vedere politic, se referă strict la ”moldoveni” în loc să se refere la ”românii din Basarabia/Republica Moldova”. Oare, le este atât de greu să facă la fel ca demnitarii Rusiei pentru care nu există decât ”ruși”, în apărarea cărora, așa cum spuneam, pot interveni oriunde și oricând? Atitudinile pasive, ”corecte politic”, au condus în 2009 la expulzarea ambasadorului României, Filip Teodorescu, fără ca autoritățile române să considere necesar să aibă o atitudine mai fermă decât de a protesta anemic.

În concluzie, care vor fi oare, șansele reunificării țării, atâta timp cât din punct de vedere politic în relațiile directe București-Chișinău sau în relațiile cu terți, diplomația română, instituțiile și demnitarii români se vor referi la ”moldoveni”, nu la ”românii-basarabeni”?

Spre deosebire de politica Moscovei, orice s-ar întâmpla în Republica Moldova, Bucureștiul nu va putea avea de spus nimic în favoarea românilor din Basarabia pe care, în mod nepermis, îi consideră oficial, moldoveni.

De aceea, în mod sigur, o revenire a Basarabiei va fi contestată de Rusia așa cum a făcut întotdeuna, pe considerentul că ”românii” i-au ocupat pe ”moldoveni”.

Dragi demnitari români, îndreptați-vă coloana vertebrală și vorbiți despre români, nu despre moldoveni, spuneți fără frică în toate mediile internaționale adevărul că dincolo de Prut trăiește o parte a POPORULUI ROMÂN, nu poporul moldovenesc.

articol preluat de pe: mipopescu.wordpress.com