(Cristina Andrei) Cuvântarea Membrului de rând al PNȚCD

Aurelian Pavelescu nu reprezinta PNTCD
foto: taranista.wordpress.com
articol: Cristina Andrei – taranista.wordpress.com

Cristina Andrei

2 aprilie 2011

Cuvântarea Membrului de rând al PNȚCD
la o Adunare Generală a Partidului, care nu va avea loc nicicând

Motto: Fiecare contează??

Aceasta este o cuvântare pe care eu, membrul de rând al partidului, n-o voi ține niciodată. Pentru că eu, membrul de rând, nu am dreptul să particip la CNC-uri și congrese. Nici audiență nu pot să-mi programez la președintele partidului, pentru că nu mai știu cine este și unde îl găsesc. Și, dacă totuși îl voi identifica, sunt sigur că va fi prea ocupat pentru a mă asculta pe mine, simplu membru. Va fi ocupat, desigur, cu negocieri, procese și aranjamente despre care eu nu știu nimic.

Eu, membrul de rând al partidului, sunt destinat să iau act de hotărârile celor mari, eventual să le aprob, după ce șefii mei din partid le-au luat cu de la sine putere, fără să le treacă prin cap să mă întrebe sau să mă asculte. Le-au luat în urma unor negocieri și aranjamente de care eu, membrul simplu, aflu doar din zvonuri.

Eu sunt doar masă de manevră, carne de tun, eventual ridicător de mână pe la adunări oficiale ale partidului, adunări în care am uneori norocul să fiu delegat. Recunosc deschis că adeseori am votat împotriva voinței mele (căci nimeni nu e dispus să mă întrebe ce vreau) sau în necunoștință de cauză (neavând habar de dedesubturile “ aranjamentelor politice”), fiind totuși convins că votez pentru binele partidului și crezând, cu naivitate, că votul meu va conta, în timp ce unii sau alții se pregăteau să-l conteste sau mergeau pe aranjamente “pe sub mână”, ignorându-mi votul.

Am avut încredere în liderii partidului, am crezut mereu că sunt inteligenți și lucizi, că vor binele acestui partid, că “știu ei mai bine, sunt oameni cu experiență și maturitate politică, cu studii, onoare și caracter”. Am crezut că și contestațiile, și aranjamentele își au, poate, rolul lor și că, de fapt, eu nu mă pricep deloc la politică, la chestii juridice cu atât mai puțin, și e cazul să mă las pe mâna liderilor, că ei știu mai bine ce fac.

Ei bine, stimații mei lideri, în ultimi 2-3 ani mi-ați arătat că m-am înșelat acordându-vă atâta credit. Mi-ați înșelat așteptările și m-am săturat de jocurile voastre pornite din orgolii sau, cine știe, din interese care mie îmi scapă. Oricum, pe mine, menbrul de rând, NU mă interesează interesele voastre, ci numai crezul și onoarea Partidului, pe care nu vreau să-l las să moară…

Eu, membrul de rand al PNȚCD, vreau lideri care să-și țină cuvântul dat și să-și respecte angajamentul semnat. Care să nu mă dea în judecată că am semnat cu un rând mai sus sau mai jos într-un tabel de prezență. Vreau un președinte care să NU se slujească de partid, ci să slujească PNȚCD-ul, cu cinste și onoare, așa cum l-am slujit eu, membrul simplu, ani de zile, fără a cere nimic și fără a câștiga nimic, mânat fiind doar de crezurile și de idealurile acestuia.

Eu, membrul de rând al partidului, nu vreau să mi se mai bage pe gât “echipe” de șefi aleși pe moțiuni. Vreau să fiu liber să optez pentru fiecare membru al echipei de conducere, individual, vreau să judec eu, cu capul meu, și să aleg conform judecății mele și a preferințelor rezultate din aceasta, nu să votez un șef care să-mi impună preferințele lui pentru șefii mai mici.

Eu, membrul de rând al PNȚCD, vreau să dau mâna cu toți colegii, fără a-i socoti dușmani, pentru că aparțin unei aripi sau alteia. Vreau unitatea acestui partid frânt și jucat în picioare prin tribunale, risipit prin congrese, dezbinat în numele unor interese străine de partidul lui Maniu, al lui Mihalache și al lui Coposu.

Eu, membrul de rând al partidului, vreau să fiu ascultat, vreau să mi se ceară părerea când se vorbește de alianțele PNȚCD cu alte partide. Și nu vreau să fuzionez cu nimeni, nu vreau să mă pierd în marea masă a FSN-ului. Vreau să-mi încerc puterile și să particip onorabil la alegeri pe liste ale partidului în care m-am înscris, în care am fost înaintea unora sau a altora dintre lideri și în care sper că voi fi și după ce aceștia vor pleca.

Așa, lipsit de experiență politică, cum sunt, eu, membrul simplu al PNȚCD, sunt suficient de matur și de lucid ca să-mi dau seama că o alianță rușinoasă, în loc de a propulsa partidul în parlament, îl va face să piardă și acel biet procent pe care îl mai deține în opțiunile electoratului ce se încăpățânează să sprijine acest partid din care cu mândrie (încă) fac parte .
Iar 1-2 locuri de parlamentari câștigate printr-o astfel de alianță nu vor fi suficiente nici pentru a face politică țărănistă adevărată, nici pentru a aduce vreun bine Țării. Vor fi suficiente însă să mă acopere de rușine pe mine și partidul meu. Eu, membrul de rând al PNȚCD, voi pleca, rușinat, capul, în fața rudelor, vecinilor, colegilor, prietenilor și cunoscuților. Unii mă vor scuipa, alții mă vor înjura, alții îmi vor întoarce spatele, cu dispreț. Îmi voi pierde în fața lor respectul câștigat ca unul dintre ultimii mohicani anticomuniști, care credeau că principiile nu se negociază și nu se tranzacționează, că politica nu poate fi despărțită de morală. Și nu voi avea replică în fața tuturor celor ce mă cunoșteau astfel și mă respectau ca atare. Sau, mă rog, voi avea o replică absolut meschină și jalnică, pe care șefii mei din partid mi-o vor pune cu forța în gură: “știți, pentru un loc în parlament…”.

De aceea, domnilor șefi din partidul acesta, NU vă bazați pe mine să lipesc în campania electorală afișe cu PNȚCD+UNPR = LOVE, pentru că asta nu se va întâmpla. Nu de alta, dar s-ar putea ca alianța asta să nu mă prindă în partid, s-ar putea să rămâneți doar voi, 2-3-5-9 lideri, dimpreună cu ștampilele care vă dau “legitimitate”, desigur. Țineți minte că și PCR-ul avea ștampile, dar asta nu l-a făcut legitim în ochii mei și ai multor altor milioane de români. Cât despre o alianță cu USL… mă mai gândesc. Nu de alta, dar nu prea îmi plac… motanii.

Eu, membrul de rând al PNȚCD, nu știu exact ce negociați acum voi, liderii, la masa verde a “arbitrajului” sau a „jocurilor de noroc”. Dar țineți minte: eu, membrul de rând, EU sunt partidul! Fără mine, voi, șefii mei din partid, indiferent câtă valoare intrinsecă ați avea, ca lideri sunteți egali cu ZERO, toți adunați la un loc. Nu mă ignorați, căci am să ies curând din letargie ca după un somn de moarte… iar “de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”…

articol preluat de pe https://taranista.wordpress.com